Facebook

Chiara De Luca, I Believe/Creo/Cred/Acredito/Verujem/ Credo

 

Credo
nel sacro di ogni incontro
nell’irripetibile stagione di un momento
di Eterno presente che redime il tempo
e si possa entrare infine un cuore aperto
custodire il grido teso in ogni sguardo
tenére parole come canto che nel vento
soffia intensamente ponti tra le storie
sul mare di un silenzio enorme che non cede
quando più non frangono le onde dell’attesa
nel piegarsi a un fondo invano di memorie

Chiara De Luca
da La corolla del ricordo/The Corolla of memory, 2009

 

 

I believe
in the holiness of every meeting
in the unrepeatable season of a moment
of the Eternal present that redeems time
and were it possible at the end to enter an open heart
to guard the tense scream in every look
to hold words like a song that in the wind
blows bridges intensely between stories
on the sea of a vast silence that does not yield
when the waves of waiting no longer break
folding down in vain on a bed of memories

 

 

 

Creo
en lo sagrado de cada encuentro
en la irrepetible estación de un momento
de Eterno presente que redime el tiempo,
que por fin se pueda entrar en un corazón abierto,
custodiar el grito tendido en cada mirada
apretar palabras como canto que en el viento
sopla intensamente puentes entre las historias
sobre el mar de un silencio enorme que no cede
cuando ya no golpean las ondas de la espera 
doblándose en vano en un abismo de memorias

 

 

Credo
en le sacré de chaque rencontre
en la saison unique d’un moment
de l’Éternel présent qui rachète le temps
et que l’on puisse enfin entrer dans un cœur ouvert
garder le cri tendu dans chaque regard,
des mots comme un chant que dans le vent
souffle intensément des ponts entre les histoires
sur la mer d’un silence énorme qui ne cède pas
quand les vagues de l’attente ne se brisent plus
en se penchant en vain vers un fond de mémoires

 

 

 

Cred
în sfințenia fiecărei întâlniri
în irepetabilul anotimp al unei clipe
de Etern prezent care salvează timpul
să poată intra în cele din urmă o inimă deschisă
să vegheze strigătul întins în fiecare privire
să țină cuvintele ca pe un cânt care în vânt
suflă puternic punți între poveşti
pe marea unei tăceri imense care nu cedează
cînd nu se mai sparg valurile aşteptării
în aplecarea către profunzimea vană a memoriei

Versiunea română de Eliza Macadan

 

 

 

Acredito
no sagrado de cada encontro
na estação irrepetível de um momento
do Eterno presente que redime o tempo
na surpresa de entrar em um coração aberto
para guardar o choro em cada olhar,
palavras tensas como canto que no vento
intensamente sopra pontes entre histórias
sobre o mar de um enorme silêncio que não cede
quando as ondas da espera já não batem
inclinando em vão para um fundo de memórias

 

 

Verujem                                                                                                
u svetinju svakog susreta
u neponovljivo doba jednog trena,
u Večnost sada što izbavlja vreme                                        
da se najzad može dopreti i do nekog otvorenog srca
sačuvati ustreptali krik u svakom pogledu
i reči poput pesme što po vetru
snažno huči mostove među pričama
o beskrajno moru tišine koja ne popušta
kad se više ne lome valovi iščekivanja
dok se zalud pokoravaju nekom dnu od uspomena.

Translated into Serbo-Croatian by Vesna Andrej

 

No widget added yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow Us

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d bloggers like this: